Nu doar Zaraza

„Ei, domnule Eliade, dar cred că ştiţi la fel  de bine cum e. Orice spui şi eşti e cu totul altfel de cum apari în ziare. Cine să înţeleagă interpretarea unei cărţi, de exemplu, aşa cum numai autorul ştie ce a vrut să spună? Cine, criticul? Poate, nu zic, dar am impresia că de multe ori caută numai senzaţionalisme, ca să-şi vândă ziarul. Aşa că de ce să nu citesc eu direct cartea? se amuză Cristi. Voi avea astfel cea mai onestă părere. La fel şi despre mine probabil se spun vrute şi nevrute, nu zic că n-am auzit, am şi eu amici care caută de zor un scandal. Dar nu mă preocupă, v-am zis. Sunt sigur că orice ar scrie n-are nicio legătură cu cine sunt eu de fapt.” (p.133)

Dacă sunteţi de acord cu cele spuse mai sus,  închideţi şi puneţi mâna pe carte.

 

Totul începe de la dragoste, nu totul e teleonvelă

„Toţi vorbesc despre dragoste, domnişorule Cristian, ai  văzut?  îi şopteşte Pribeagu. Dar dacă nu îţi laşi inima să se îndrăgostească şi să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori aşa trebuie să fie, de unde să afli dragostea?”

Imagine

Autorul sau personajul principal?

Sincer să fiu, până să citesc De ce iubim femeilie, Zaraza nu mă atrăgea deloc. Îmi făcusem o altă părere. Am scris despre acest aspect şi despre discuţia avută cu autorul Zarazei (aici). Concluzia? Nu mi s-a întâmplat niciodată ca la finalul vreunei cărţi să fiu atât de entuziasmat şi de personajul principal şi de carte.

Contextul este cel al Bucureşti-ului eflorescent al anilor de odinioară, totul urmând a se întâmpla într-un mod accidental. Într-o seară obişnuită, personajul principal Cristian Vasile, în urma unei fascinaţii de moment, urcă pe scena unui local pentru a o impresiona pe cea care l-a lovit cu aspectul ei divin. De aici începe totul. Urmează o viaţă de artist ale cărui arii sunt explicate în aşa fel încât te opreşti să le cauţi pe youtube să vezi cam cum sună. Aspectul vocal are rolul său, însă dincolo de acest aspect, Cristian Vasile posedă puterea de a nu trece niciodată, sub nicio formă peste principiile sale: dragostea pentru ţară, mila faţă de sărmani, speranţa acolo unde nimeni nu mai vede nimic. Un model al zilelor noastre

 

Autorul în ajutorul personajului principal

Chiar dacă pare o poveste ce se îndreaptă spre o concluzie consumată, prevestindu-i oarecum viitorul, autorul încearcă prin nenumărate personaje să-l facă să conștientizeze importanţa punerii banilor deoparte, fără vreun rezultat. Cu toate acestea autorul nu-l va lăsa deoparte. Când va simţi primele momente de descurajare, el va fi îmbărbătat prin vocile apropiaţilor: -Ei, asta pentru că niciodată n-ai vrut să ai puţin timp şi pentru tine, să vorbeşti cu tine, să te asculţi… Dar ai să vezi, dragul meu Cristian, că toate or să fie bine. Aşa e viaţa, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu de toate, trebuie să le iei la rost aşa cum vin şi, tocmai, să faci lumină atunci când e întuneric, căci lumina zilei orice netot o poate vedea”.

Anunțuri

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: