Sexagenara şi tânărul

Simţi starea aceea în care doreşti să te destăinui, să plângi, să-ţi spui problemele până în cele mai mici detalii cuiva care să nu aibă vreun habar de tine şi care să nu-ţi reproşeze niciodată nimic? E aici. Nu eşti tu personajul principal, ai problemele tale, dar poţi empatiza cu starea pe care o descrie autoarea.

Povestea are ca punct central monologul expus unui tânăr prozator, tăcut, cu ochii verzi, pe acesta împletindu-se itinerariul celor două personaje: Anna, autoarea, şi Terry, o prietenă din copilărie, genul de femeie care reuşeşte să urce în ierarhia socială prin mijloace mai puţin ortodoxe. Firi complet diferite. Cititorul va observa.

sexagenara-si-tanarul-nora-iuga

Monologul începe cu cinismul adresat bătrâneţii. Chiar dacă a trecut timpul, rămân aceleaşi gusturi: „Nu-mi place părul tuns, nu-mi plac subţiorile rase, nu-mi place iarba cosită; cred că duc în mine un instinct care nu se lasă civilizat (p.5)”. Peste acesta se adaugă tensiunea dintre cei care vin şi cei care pleacă „bătrânii sunt incapabili să se adapteze la nou. (…) Bătrânii coboară mereu spre pământ, spre rădăcini” (p. 36). Aceleaşi dorinţe care în ciuda trecerii timpului rămân. Tot oameni. Dincolo de acest aspect obiectiv (sunt nenumărate trecerile de la persoana întâi la persoana a treia), rolul ascultătorului e vital. Anna ştie că legătura dintre cei doi rezistă atât timp cât ea vorbeşte şi continuă să-i expună acestuia povestea vieţii sale, chiar dacă uneori nu e sigură de importanţa acordată de acesta: „„Ăsta nici nu mă ascultă, nu contează, am să vorbesc în continuare, e oricum mai bine decât cu fotografia sau cu pisica.” Tăcerea ar echivala cu destrămarea poveştii, şi fiind conştientă că la lăsarea nopţii el va pleca, este nevoită să retrăiască prin intermediul cuvintelor ceea ce era o dată acţiune. Nu-i rămâne altă cale. Romanul se va încheia inevitabil cu uşa care se închide peste singurătatea atât de comună.

 

Ştii, când începi să îmbătrâneşti, două sunt pierderile cele mai dureroase, scăderea vederii şi a memoriei. Cu ele începe despărţirea de lume. De fapt, aici începe moartea. (p. 130)

 

Anunțuri

Tag-uri:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: