Inimă atât de albă

 N-am vrut să ştiu nimic, dar am aflat că una din fete, când nu mai era o copilă şi se întorsese de curând din călătoria de nuntă, a intrat în baie, s-a aşezat în faţa oglinzii, şi-a desfăcut bluza, şi-a scos sutienul şi şi-a căutat inima cu vârful pistolului tatălui ei, care stătea în sufragerie cu o parte din familie şi trei musafiri.inima-atat-de-alba

 

Sincer să fiu nu ştiu cum a ajuns cartea aceasta în biblioteca mea sau când şi cu ce motiv am cumpărat-o. Recunosc însă că o aveam în plan, să o citesc de ceva timp iar la final nu am fost dezamăgit. Pentru mine primele pagini au însemnat totul. Mi-au plăcut la nebunie. Chiar dacă pare mai târziu un pic plictisitoare. Primele pagini m-au făcut să o păstrez în bibliotecă.

Romanul e expus la persoana întâi prin din prisma lui Juan, cel care află, prin diferite împrejurări, evenimentele petrecute în viaţa tatălui său. Ştie că acesta a fost căsătorit cu două surori. Teresa, sora mai mare care s-a sinucis în mod surprinzător la o săptămână de la nuntă şi sora mai mică, mama lui. Ulterior va afla că acesta a mai fost căsătorit, fapt pe care nu-l va aduce în discuţie decât în final.

Întregul roman este construit în jurul acestei întrebări: De ce s-a sinucis Teresa? Juan nu are nici o idee despre adevăratul motiv al morţii ei pe care lasă să se înţeleagă că nu-l interesează. De aceea Javier Marias în jurul acestei întrebări construieşte mai multe imagini care, la o primă vede, par a fi rupte din context: o femeie se sinucide la o masă familială, în Havana un bărbat având grijă de propria soţie bolnavă ascultă o discuţie dintr-o camera alăturata, doi translatori la o conferinţa ONU în Geneva, o femeie din New York primeşte vizita unui vechi prieten. În final, parcă revenit la realitate, Juan află că tatăl său şi-a ucis soția pentru a se putea căsători cu Teresa. Acesta îi mărturiseşte noii soţii gestul, fără a avea mustrări de conştiinţă cu privire la faptul săvârșit, gest care o va conduce pe noua soţie la sinucidere, aceasta simţindu-se vinovată. Surprinzător, singura concluzie a tatălui nu priveşte nici pe departe o formă de remuşcare în privinţa crimei, ci priveşte viaţa cuplului fiului său: „dacă ai secrete, nu i le spune ei…”.

Poţi oare iubi pe cineva atât de mult încât sa ucizi pentru el pe cineva pe care se presupune, că l-ai iubit la fel de mult având în vedere faptul că ai ajuns sa te căsătoreşti cu el?

 

 

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , ,

12 gânduri despre „Inimă atât de albă

  1. Rodica Iunie 11, 2014 la 8:44 pm Reply

    orice e posibil…

    • raduleb Iunie 11, 2014 la 8:46 pm Reply

      Fără îndoială… 🙂

  2. Anonim Iunie 11, 2014 la 9:06 pm Reply

    Cred că e nevoie de puțină nebunie pentru a recurge la un așa gest…

    • raduleb Iunie 11, 2014 la 9:13 pm Reply

      E o carte. E părerea autorului. E nevoie de nebunie, dar asemenea gesturi există sub diferite gesturi și în noi…

  3. Camelia Iunie 12, 2014 la 12:25 pm Reply

    Dragostea sfidează orice logică, e nebunie, dar nu cred că poţi omorî în numele ei, iar dacă ai face-o, mântuirea nu poate fi decât sinuciderea. Mi-e greu să şi scriu cuvinte ca astea, să ştii.

  4. Bursucel Iulie 24, 2014 la 8:39 am Reply

    Nu știu dacă e iubire… i-aș spune mai repede egoism. Mânat de egoism omul e capabil de orice.
    Va trebui totuși să citesc Cartea asta – măcar pentru a vedea cum e zugrăvit personajul care se ascunde în spatele echivalentului lui ce nu știi, nu-ți face rău! 🙂

    • raduleb Iulie 24, 2014 la 8:43 am Reply

      După mine merită. Primele pagini mi-au plăcut mult! 🙂 În final, toate actele pe care le facem, pentru noi le face. Sunt egoiste 🙂

      • Bursucel Iulie 24, 2014 la 8:46 am

        E adevărat, doar că actele diferă, funcție de caracter. Nu toți au tăria să calce peste cadavre. 🙂

      • raduleb Iulie 24, 2014 la 8:47 am

        Fiecare om are lumini și umbre 🙂

      • Bursucel Iulie 24, 2014 la 8:54 am

        Da… mai trist e când lumina e de fapt o ceață deasă. Cum s-o mai scoată atunci, bietul, la liman? 😕

  5. raduleb Iulie 25, 2014 la 7:39 am Reply

    Uneori e mai bine un clar-obscur decât o lumină prea puternică 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: