Din atâtea lumi posibile, doar una e reală de fapt

Ne naştem şi suntem obligaţi să ne luptăm neîncetat cu slăbiciunile trupului. Nu e o concluzie spirituală neapărat, îşi are şi ea rostul dar nu în acest caz. Şi chiar dacă pare ciudat, nu ne rezumăm doar la cele spirituale. Cel puţin nu indirect… Totul are un scop. Pare atât de ciudat când realizăm că Olarul nostru a dorit să fim dornici de perfecţiune şi imperfecţi în acelaşi timp, să dorim mereu fericirea şi să nu o avem decât în doze mici, să-i înţelegem sensul. Şi chiar şi-aşa nu ne mulţumim niciodată, iar ca o singură cale de evadare, mintea noastră crează neîncetat imagini despre cum am fi dorit să fim. Cum rămâne cu lumea reală?

Momentul suprem în care îţi pui întrebările referitoare la existenţa ta e seara, când îţi aşezi capul pe pernă. Mai apar momente de genu’ când stai la geam şi asculţi ploaia sau când aflii de moartea unei persoane cunoscute, dar nu sunt decât simple zvâcniri. Când se face linişte, când pui capul pe pernă gândindu-te la ziua care a trecut, la efemeritatea oricărui lucru, atunci începi să exişti cu adevărat. Îţi pui întrebări cu referire la trecut sau la viitor şi realizezi că toate încep aşa: De ce? Încerci să le răspunzi dar nu poţi face faţă slăbiciunilor şi nu-ţi rămâne decât să te imaginezi aşa cum ai dori să fie. Cum rămâne cu lumea reală?

 

În cele din urmă, ceea ce este se confundă cu ceea ce nu este sau cu ce ar fi putut să fie. Ne ridicăm şi pornim din nou la drum…


 

Learned Helplessness

Anunțuri

Tag-uri:

6 gânduri despre „Din atâtea lumi posibile, doar una e reală de fapt

  1. Rodica Iunie 21, 2014 la 9:12 pm Reply

    odată cu lumina pleacă şi certitudinea, poate că d-aia atâtea întrebări…

    • raduleb Iunie 21, 2014 la 9:44 pm Reply

      Decat lumina, mai curand crepuscul..

  2. Camelia Iunie 30, 2014 la 10:34 pm Reply

    Există lumea gândită şi lumea trăită; lumile posibile sunt cele în care orice e cu putinţă, şi sunt acelea ale închipuirii.

    • raduleb Iunie 30, 2014 la 10:43 pm Reply

      Exact! Nu ne ramane decat sa ne trezim… 😦

  3. Bursucel Iulie 24, 2014 la 8:13 am Reply

    Rândurile astea… mi-au amintit de Mr. Nobody.
    Mă-ntrebam și-nainte dacă e aievea sau doar am iluzia unei vieți. Noroc cu obligativitatea reluării drumului la fiecare trezire, c-altminteri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: