Lupul de stepă

Chiar dacă am auzit de multe ori, când se vorbea de Hermann Hesse, că ”Lupul de stepă” ar fi capodopera sa, recunosc că am lăsat-o la sfârșit. Sunt deci, oarecum familiarizat cu ceea ce se poate numi stilul lui Hesse și cred că am făcut bine deoarece primul contact m-ar fi făcut să mă opresc la caracteristicile literare, neavând în prim plan ideea centrală.

Personajul principal Harry Haller (inițialele trimit la autor), un savant inadaptat al timpului său care suferă de singurătate și care nu-și găsește plăcerea decât în muzica lui Mozart, în scrierile lui Goethe și în meditație, primește la un moment dat un tratat intitulat ”Tratat despre lupul de stepă”, care îl descrie pe el însuși cu două dimensiuni asemănătoare și total opuse în același timp: jumătate om, făcând parte oarecum din societate, participând la diferite activități, și jumătate lup, lăsând de cele mai multe ori să se vadă și anumite caracteristici care-l fac drept un singuratic sau un taciturn. Cele două jumătăți îl îndreaptă inevitabil spre o luptă interioară ce devine insuportabilă, sinuciderea fiind singura cale de soluționării dramelor interioare. Totul se schimbă când apare Hermine. Ea e cea care îl înțelege, uneori mai bine ca el însuși, ea îi dă ordine pe care acesta trebuie să le îndeplinească, ordine care , indirect, îl inițiază și îl învață să danseze, să se bucure de anumite droguri ușoare și de plăcerile trupului.

Mi-a plăcut mult cum a construit Hesse imaginea celor care, printre atâtea idei și reguli, uită că încă sunt oameni. Lupul are simțurile dezvoltate și, indiferent de idei, preferă tot carnea. 🙂 E important cum ne regăsim.

„Ciudate idei mai ai şi tu despre viaţă! Aşadar, ai făcut întotdeauna nişte lucruri complicate, iar pe cele simple nu le-ai învăţat deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? (…) Nu eşti nebun deloc domnule profesor, ba chiar mi se pare că eşti prea puţin nebun! Mi se pare că eşti deştept, dar într-un chip prostesc.”

lupul-de-stepa

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Lupul de stepă

  1. anasipos Iulie 13, 2014 la 3:48 pm Reply

    Am auzit de multe ori de „Lupul de stepă”, dar nu am avut curajul să mă apuc de ea. Știam că e greoaie. Însă o voi citi. Mulțumesc că ai scris despre ea. Aveam de mulți ani, de prin liceu, rețineri

    • raduleb Iulie 13, 2014 la 4:50 pm Reply

      Hesse e greu dar merită. Ia mult timp oricum 🙂

  2. iluminisme Iulie 15, 2014 la 7:14 pm Reply

    pare interesanta insa nu m-am intalnit cu ea pana acum…

    • raduleb Iulie 15, 2014 la 8:32 pm Reply

      Merita. Nu e cea mai buna, dar e ok. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: